 |
| Se vede insulaaaaaaaa! |
Samothraki, insula marilor zei.... si a caprelor, care in mod sigur depasesc in numar si importanta zeii cei mari. Cred ca e cea mai atipica insula greceasca, destul de departe de imaginile din cataloagele de turism de pe la noi. Nu tu plaje de nisip alb si fin, nu tu disco, nu tu club-lounge-buddha-cacamaca-whatever...
Dar sa o luam de la inceput. Adica de la coborarea in pas de alergare de pe Olimp, ca aveam de condus 400 km (din fericire nu eu, ci Vladut) pana la Alexandroupoli, de unde pleca feribotul. Si sunt doar doua plecari pe zi, ultima la 3 sau 4.
 |
| Kipos beach |
Prindem feribotul, din fericire, ne urcam pe el, si incepem sa tropaim de nerabdare. Paranteza mica: e al dracu' de scump. Pe noi ne-a costat 69 de euro de masina (Land Rover) si 14.5 euro de caciula. E adevarat ca dureaza vreo doua ore jumate, dar tot mult mi se pare. Si mai e si riscul sa nu gasesti loc (recomand un telefon la +30.25510.24694 - compania de transport).
 |
| Pachia Ammos - plaja cu pseudo-nisip |
 |
| Drumul de coasta, cu biciclisti |
 |
| Asa arata apa. Pe cuvant! |
Si ajungem. In Kamariotissa, singurul port al insulei, mandru detinator a doua ATM-uri pe strada principala, si a unicei benzinarii, undeva mai la periferie. In afara de asta, nimic spectaculos, un orasel-port dragalas, dar cam atat. Partea frumoasa apare cand parasesti orasul: soseaua ce urmareste conturul tarmului, trecand prin sate minuscule, boscheti si alte alea. Soseaua nu e circulara, se intrerupe pe o portiune unde stancile coboara direct in mare, in capetele ei fiind cele mai misto doua plaje ale insulei: Kipos, cu pietricele negre, si Pahia Ammos, singura plaja cu un asa-zis nisip. Ambele minunate, cu muntele in spate, peisaj de vis, apa limpede, pestici colorati...ce mai, paradis. Si ca sa ne intelegem, grecii sunt baieti intreprinzatori: pe plaja gasesti cateva sezlonguri cu umbrelute, si cel putin o kantina, sa-ti ofere o gustarica si o bauturica. Ce mi-a placut cel mai mult e lipsa muzicii. Mai precis linistea, cea atat de greu de gasit la noi...nu-ti urla nici o fufa in urechi, nu tu salam, nu tu bambi, candi sau mai stiu eu ce. Liniste. Minunat, nu?
 |
| La prajeala pe vaporas |
 |
| Katarti |
Astea sunt cele mai cunoscute plaje, dar nu singurele. Practic, tot malul marii e o plaja, intrerupta din cand in cand de stanci sau de vreo casuta. Intr-una din zile am facut turul complet al insulei cu vaporasul - recomand, barcuta se numeste Teodora, se ia din port de la Therma si costa 20 de euro de caciula, plecari in fiecare zi la 12, dureaza pana pe la 18, 18.30. Si turul asta include oprirea in doua golfulete linistite, la care nu prea se poate ajunge de pe uscat, pe numele lor Katarti si Vatos. Si care arata ca in filme. Vatos chiar are padurice, rau, si o grota care pleaca de pe plaja si iese in mare. Marea afacere a capitanului barcutei este faptul ca pe una din plajele astea doua unde te opreste incinge un gratar pe barcuta, cu souvlaki si carnati, de te scoate din apa de nas, cu toate aromele alea. Si berica rece pe langa...ce mai, exact ce iti trebuie pe la ora aia cand incepe sa te inghesuie foamea... Am zis ca grecii se pricep la turism, nu?
 |
| Vatos |
 |
| Kremasto |
Pe langa balaceala, turul insulei iti mai ofera si alte privelisti, cum ar fi cascada Kremasto, care aterizeaza direct in mare de pe niste stanci verticale, si tot felul de stanci mai spectaculoase sau nu. Si iti vezi si campingul din larg, chestie de care au profitat niste pustani: grabiti sa ajunga acasa, au sarit de pe barca si au inotat pana la cort.
Asa, ca am uitat sa zic de cazare: noi am stat la camping Varades.
 |
| Camping Varades |
Exista doua campinguri, amandoua cu plata. Am inteles ca in trecut era un loc de freecamping, dar acum nu mai e, toata camparea e cu taxa. Ambele campinguri sunt la 2-3 kilometri de Therma, diferenta fiind ca unul are curent electric si celalalt nu. Bine, mai sunt si alte diferente, cum ar fi concentratia de hipioti, dar astea sunt irelevante. De hipioti oricum dai peste tot pe insula, si sunt tare dragalasi in felul lor. Noi am stat la ala mai linistit si cu curent electric, dar mai departe de magazine. Avand masina, nu ne lovea prea tare faza asta. Pe ei, hipiotii, in schimb, cred ca ii cam deranja distanta, ca toti faceau autostopul pe acolo. Insula asta e ideala de bicicleta, zic eu. Distantele sunt mici, si feribotul scump pentru masina. Unde mai pui ca la bicicleta mai faci si tu putin efort si reusesti sa digeri calamarul...
Paranteza: nici cu masina nu e chiar asa nasol: nu-ti pune nimeni fiola. Ca deh, caldura mare, mancare buna, bei si tu o berica, o retsina... Am impresia ca grecii nu se streseaza deloc cu asta. In fond, daca faci vreo nefacuta, nici nu ai unde sa fugi. Sunt doar doua curse de feribot pe zi...
 |
| Therma |
Revenind la cazare, sunt si hoteluri, si pensiuni la care sa stai, unele foarte aratoase. Nu sunt toate pe net, doar cele mari, dar sunt convinsa ca daca ajungi la fata locului fara rezervare nu ramai necazat.
 |
| Casa in Chora |
Centrul vietii de noapte este in mod clar orasul Therma. Are o terasa mare-mare in centru, supermarketuri, o gramada de tarabute cu bijuterii, rochite, gentute si alte alea, terase, mici pensiuni, si o baie termala. Acolo se aduna toata lumea de la campinguri seara sa mai schimbe impresii, sa mai bea bere, sa mai cumpere una alta. Atmosfera e foarte boema, lumea relaxata. Se organizeaza workshopuri de masaj, dans, capoeira, se fac baloane de sapun, se canta, viata e frumoasa.
 |
| Ouzeria |
Centrul oficial si administrativ, in schimb, este frumosul orasel de munte Chora. Ca am uitat sa zic ca insula asta are munte, unul de vreo 1600 de metri, care ocupa mare parte din suprafata ei. Chora arata ca in vederi, casute mici si albe raspandite pe o coasta de munte, cu terase micute si multe pisici. Si hortensii enorme peste tot. Am facut conversatie cu patronul uneia dintre terase, tipul fusese prin Bucuresti in anii 90 si culmea, ramasese placut impresionat. Eu am fost si mai placut impresionata cand am gasit bere Schlenkerla pe meniu!!! Si alta chestie misto: Vladut avea pofta de ouzo, l-a intrebat pe patron daca are, si domnul respectiv ne-a trimis la alta crasma care servea ouzo la modul traditional, cu gustarele asortate. Deci fiecare are feliuta lui si nu fura clientii celuilalt.
 |
| Fonias: cascada 2 |
 |
| Fonias: cascada 4. ieiiii |
Revenind la natura, insula asta e binecuvantata cu rauri. Multe rauri care coboara de pe muntele cel inalt direct in mare, si pe cel putin doua din ele sunt cascade. Cele de pe raul Fonias sunt cele mai cunoscute, patru la numar, si se ajunge la ele relativ usor pe o potecuta ce incepe de la malul marii. Sub fiecare cascada se formeaza un lac micut in care poti inota, lucru foarte placut dupa ce ai transpirat pe drumul in sus. Prima e in mod evident cea mai aglomerata, dar pana la ultima nu se incumeta asa multi, deci te poti bucura de o baie linistita intr-un peisaj rupt din filme. Mai e o cascada absolut superba pe raul aferent satului Xiropotamos, sat ce detine o taverna in centru cu cele mai bune vinete din istoria vinetelor. Stapanii tavernei habar n-au de alta limba in afara de greaca, dar asta nu a fost o piedica in calea apetitului crescut dupa baita.
 |
| Cascada din Xiropotamos |
A, si apropos de mancare: am dat intamplator peste un restaurant cu specific capresc, urmarind un semn de pe sosea care ne trimitea la 3 kilometri spre mijlocul insulei. Si dupa ceva drum prin paduri, ajungem la o parcare intesata de masini, ce deservea o crasma la care am stat la coada un sfert de ora sa prindem masa. Bine, era si sfanta Maria, cand tot grecul iese cu familia la masa. Si...urmeaza capra in toate formele de agregare, delicioasa si proaspata, de abia ne-am mai tarat burtile pana la masina. Ca indiciu, semnul ala cu 3 kilometri e undeva intre Therma si plaja Kipos...
 |
| Flamanzii |
Cat despre marii zei, ce-i al lor e al lor. Au ditamai templul cu sit arheologic si muzeu, la care se lucreaza cu bani europeni. Macar astia isi vad interesul si nu lasa istoria in paragina.
Concluzie: minunatie! Liniste si salbaticie, fara turism de masa, apa limpede si calda, pesti frumosi in mare si gustosi in farfurie, peisaje de o frumusete rara, cascade... pe mine m-a convins. Grecia deja arata altfel in ochii mei.
Centrul oficial si administrativ, in schimb, este frumosul orasel de munte Chora. Ca am uitat sa zic ca insula asta are munte, unul de vreo 1600 de metri, care ocupa mare parte din suprafata ei. Chora arata ca in vederi, casute mici si albe raspandite pe o coasta de munte, cu terase micute si multe pisici. Si hortensii enorme peste tot. Am facut conversatie cu patronul uneia dintre terase, tipul fusese prin Bucuresti in anii 90 si culmea, ramasese placut impresionat. Eu am fost si mai placut impresionata cand am gasit bere Schlenkerla pe meniu!!! Si alta chestie misto: Vladut avea pofta de ouzo, l-a intrebat pe patron daca are, si domnul respectiv ne-a trimis la alta crasma care servea ouzo la modul traditional, cu gustarele asortate. Deci fiecare are feliuta lui si nu fura clientii celuilalt.
Revenind la natura, insula asta e binecuvantata cu rauri. Multe rauri care coboara de pe muntele cel inalt direct in mare, si pe cel putin doua din ele sunt cascade. Cele de pe raul Fonias sunt cele mai cunoscute, patru la numar, si se ajunge la ele relativ usor pe o potecuta ce incepe de la malul marii. Sub fiecare cascada se formeaza un lac micut in care poti inota, lucru foarte placut dupa ce ai transpirat pe drumul in sus. Prima e in mod evident cea mai aglomerata, dar pana la ultima nu se incumeta asa multi, deci te poti bucura de o baie linistita intr-un peisaj rupt din filme. Mai e o cascada absolut superba pe raul aferent satului Xiropotamos, sat ce detine o taverna in centru cu cele mai bune vinete din istoria vinetelor. Stapanii tavernei habar n-au de alta limba in afara de greaca, dar asta nu a fost o piedica in calea apetitului crescut dupa baita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu