La drum cu Horia

... si uite cum trece omul de la vitejii prin munti si mari straine, la plimbat biberoane - cu grija!!! Si daca ar fi doar biberoane...dar am aflat pe propria piele ca excursiile cu prunc mic presupun impachetarea a jumatate de casa.

Prima oara l-am scos pe Horia la munte la o luna. Fix o luna facea in duminica aia. Concursul de trail running Ciucas X3, impreuna cu radioamatorii care au asigurat comunicatiile peste munti si vai (pai ce, eu sa nu ma laud?:) ca am tocit suficient la electronica aia ca sa pot sa ma bat cu pumnul in piept ca am indicativ YO3IWL). Si primul soc: era sa nu incapem in masina cu toate bagajele. Ziceai ca mergem cu o gradinita intreaga, nu cu unul singur. Plus ca datele se modifica radical: daca inainte puteam sa stam la cort sau oriunde, acum musai camera cu baie si caldura. Noroc ca tipii de la Muntele Rosu au construit o anexa, Bujorul Rosu, care are camere

Cel mai mic radioamator

din astea. Pret decent - 100 lei pe noapte. Cel putin atat era atunci. Noi de obicei stateam la cabana Silva, la doi pasi. Cazare la casute, mancare ieftina si buna... dar fara baie in casuta... Tot acolo am mancat si de data asta.



Si asa am constatat ca e mai bine in deplasare decat acasa: plodul era anesteziat de aerul racoros de munte, a dormit in toate pozitiile (si in landou pe masa la 12 noaptea, ca ma-sa si ta-su erau flamanzi - parinti degenerati). Bine, programul il faci in functie de nevoile lui, dar cu putina rabdare impaci si caprele, si verzele. Si cu ocazia asta mi-au mai trecut si mie frustrarile de nemers sa munte. Horia a fost plimbat in wrap, nici pas nu a zis. Normal, e bine cu calutul personal...

Vantul bate, coafura rezista

A doua iesire - la mare, evident! 2 mai, la o luna jumate. Cazare la pensiunea Dinamo, foarte prunc - friendly. Au pana si patuturi de copil in camere, in dotarea standard. Probabil ca vara acolo media de varsta e foarte mica.... Preturi mici (80 lei/ noapte, parca), confort ok. Si se pare ca si aerul de mare are proprietati soporifice. Batea un vant de sa ne ia pe sus pe plaja, dar ghici cine dormea de bubuia la pieptul lui muma-sa. Mai nasol e ca la sfarsitul lui septembrie nu mai gasesti cam nici un restaurant deschis, dar nu am suferit prea tare. Si am petrecut, ne-am uitat cum fac altii vinul (anul trecut eram mai harnici, parca...), ne-am uitat si cum altii fac surfing, ne-am plimbat pe nisip si ne-am bucurat ca nu trec zilele pe langa noi.





Si a treia, la Magura (langa Bran), tot ca rezultat direct al frustrarilor mele legate de munte. Copil de doua luni si un pic. Ei bine, aici e intr-adevar ce trebuie. Pensiune frumoasa, cu priveliste ca in povesti - Mosorel se numeste, si tare ne-a placut acolo. Vreo 90 lei/ noapte, cred, mancare buna, pisici mustacioase la usa. Si satul e ca in vederile de prost gust, mai ales toamna, cu toate culorile. Sper sa ramana asa, pentru ca numarul pensiunilor tot creste, semn ca turismul e in floare. Si ai unde sa te plimbi, pe Magurile Branului, prin sat, pe drumuri de caruta si potecute. Chiar si cu copilul legat de tine. Care copil ce facea.....dormea, evident. O sa-i arat poze cand creste mare, sa vada cat de activ era.





Deci, se poate. Asta mi-a mai ridicat moralul, foarte bleg dupa atatea luni de inactivitate. Astept sa mai creasca pruncul putin, sau macar sa vina vremuri mai calduroase, sa atacam muntele la modul serios. Ca asa o ciuda ma apucase cand mi-am dat seama ca nici la Curmatura nu am cum ajunge cu Horia - cum sa-l schimbi si sa-l hranesti in frig afara?  Dar cu timpul creste autonomia,si scad frustrarile... Cateva poze de la Magura mai jos.