miercuri, 29 ianuarie 2014

Revelion in Sibiu


Sibiu fara zapada. Dar muuult soare
Anul trecut - 2013 - ne-am facut temele din timp pentru revelion. Ne-am gandit si ne-am razgandit, am calculat bugete si timpi, si ne-am fixat pe zona Sibiu. Ideea initiala era ceva pastoralo-romantic prin Marginime, dar am fost norocosi si n-am mai gasit locuri acolo unde ne placea si ne convenea. Si bine a fost ca n-am gasit, si ne-am reorientat spre Sibiu centru. Ca probabil ne-am fi uscat de prea mult romantism si plictiseala...

Am gasit si pensiune, cu all inclusive si pret rezonabil, si aproape de centru. Cardinal se numeste. Bun loc. Nu ca m-as intoarce foarte curand la Sibiu sa stau mai mult de o noapte, dar in caz ca as mai avea treaba pe acolo, clar la ei trag. Te si miri cand vezi cat de amabili si draguti pot fi oamenii, odata ce iesi din Bucuresti...sau treci muntii.

Sibiul, frumos ca o cadra. Targ de craciun, strazi frumoase, case vechi si pline de farmec, toate scaldate in soare si temperaturi primavaratice. Lume relaxata, si o gramada de straini veniti la cascat gura. Asta m-a bucurat, ia sa mai vina si ei la noi...

Ce-o fi inauntru?
Primul obiectiv - Muzeul Astra. Cel mai mare si mai frumos muzeu in aer liber. Superb, si ca exponate, dar mai ales parcul imens in care e amplasat. Un lac inghetat bocna, marginit de papura, cu mori de vant si casute de paie... Langa, un deal cu casute mocanesti, si un raulet cu mori de apa si valtori, si tot felul de minunatii. Am stat o zi intreaga acolo, si tot nu cred ca am apucat sa vedem chiar tot ce trebuia vazut.


Am incercat sa vedem si muzeul Bruckenthal. Evident, am ajuns in ultima zi de vizitare, la ultima ora (noi am ajuns la 5, el se inchidea la 6). Asa ca am tras o goana sanatoasa prin aproape toate salile de arta europeana, am aruncat si un ochi - 5 minute - la arta romaneasca, si dusi am fost in piata, la un vin fiert. Si sa admiram luminitele de deasupra targului de craciun.

Cand ne-am facut planurile de Sibiu, in inocenta noastra, am zis ca sigur ninge pana de revelion, si e musai sa ne luam schiurile. Ca nu se poate sa nu se schieze la Paltinis. Ei bine... afara erau cam 10-15 grade, cu soare stralucitor. Dar daca tot ne carasem tot echipamentul, ne-am dus sa vedem cu ochii nostri cum arata partiile.
Preotul din Slimnic.
Oncesti - cea mare, clasica, cu telescaun - jale. Mici petice. In schimb, noua statiune Arena Platos avea zapada artificiala cam peste tot. Pacat ca partiile sunt asa scurte - cred ca cea mai mare are 700 de metri cu totul. Dar altfel, zapada artificiala in strat confortabil, berici si ceaiuri si vin fiert pe partii, fara coada la teleski... vorba unui coleg de partie, daca mi-ai fi zis ca o sa schiez toata ziua pe 500 de metri de partie si chiar o sa-mi placa, nu te-as fi crezut. N-am facut poze, ca ne-am grabit sa terminam cartelele pana nu se flescaia zapada de tot.

Si ultima excursie, in ziua de 31 - culturaaaaaa. Prima oprire, cetatea Slimnic. Incuiata. Sunam, vine domnul preot sa ne deschida. Cel evanghelic, fireste. Si a urmat o lectie de istorie si cultura, intr-o limba romaneasca imbogatita cu urme de germana, maghiara si latina, pe toata cinstea (domnul preot, sas fiind, nimerea unele cuvinte mai bine in latina). Iti creste inima cand vezi ca mai exista asa oameni. Din pacate, nu pentru mult timp...

Si au urmat si bisericile din Axente Sever si Valea Viilor, si o oprire rapida in Medias sa mancam ceva (ca pe 31, mai greu cu restaurantele deschise).

Si dupa asta, party peste party, material de indigestie, dormit si revenit, si iar dormit, si intors acasa. Toate vitejiile au fost executate in 2013, avand ca punct culminant focul de artificii vazut din cimitirul bisericii de langa pensiune. Cool, eh?

Pozele, ca de obicei, valoreaza cat mii de cuvinte.









Papura-voda in Sibiu, la Astra

Dispozitiv de extras uleiul



Moara de apa cu sase elici

Luminiteeeeeeee

Slimnic, deasupra cetei

Slimnic - cineva chiar locuieste aici, cu tot cu gaini
Flori de gheata

Slimnic - vedere din turn



Sate molcome transilvane

Valea Viilor
Bau

luni, 6 ianuarie 2014

Leneveala pe platoul Bucegilor

Privelistea din buza terasei
Vin niste momente in viata in care ti-e lene. Dar lene, nu gluma... Si ai merge la munte, ca ti-e dor, dar parca nu te-ai chinui prea tare. Si sa fie si aproape, si cu prietenii, si... uite asa ajungi in Bucegi, la o plimbare in pas de voie pe platou.

Lasam masinile la cota 1400, dupa ceva patinaj artistic pe drumul de urcare. Inca e un mister pentru mine de ce nu se ingrijeste nimeni de drumul ala, sa arunce cu ceva pe el, sa mai dea din zapada in curbe... de parca n-ar fi interesul lor sa le vina turisti sa faca dezmat si consumatie. Dar probabil ca vin si asa.

Motan multumit de viata
Si incepem sa urcam, pe drumul de vara. Zapada subtire, vreme superba, din barfa in barfa ajungem la cota 2000, unde ne tolanim la o bere pe terasa. Suficient de cald sa bei berici afara in decembrie... raritate, nu? Langa noi, motanul rezident al cabanei scruteaza zarile albastre si se lasa cuprins de lene.

Noi, mai harnici de fel, sarim peste Furnica si ne indreptam spre Piatra Arsa. Singurul stimulent, pentru mine cel putin, sunt papanasii. Cei mai buni papanasi din lumea asta se coc la Piatra Arsa. Alfa si omega papanasilor, referinta absoluta. Pe care ii mancam...
Papanasul...

La intoarcere ocolim Furnica. Burta trage greu in jos, se facuse seara deja, si dupa cum am afirmat in primul rand... lene mare, dom'le....

 Pozele vorbesc singure, zic eu.

Furnicute spre Furnica







De data asta ocolim Furnica

Si aproape toata trupa