 |
| Privelistea din buza terasei |
Vin niste momente in viata in care ti-e lene. Dar lene, nu gluma... Si ai merge la munte, ca ti-e dor, dar parca nu te-ai chinui prea tare. Si sa fie si aproape, si cu prietenii, si... uite asa ajungi in Bucegi, la o plimbare in pas de voie pe platou.
Lasam masinile la cota 1400, dupa ceva patinaj artistic pe drumul de urcare. Inca e un mister pentru mine de ce nu se ingrijeste nimeni de drumul ala, sa arunce cu ceva pe el, sa mai dea din zapada in curbe... de parca n-ar fi interesul lor sa le vina turisti sa faca dezmat si consumatie. Dar probabil ca vin si asa.
 |
| Motan multumit de viata |
Si incepem sa urcam, pe drumul de vara. Zapada subtire, vreme superba, din barfa in barfa ajungem la cota 2000, unde ne tolanim la o bere pe terasa. Suficient de cald sa bei berici afara in decembrie... raritate, nu? Langa noi, motanul rezident al cabanei scruteaza zarile albastre si se lasa cuprins de lene.
Noi, mai harnici de fel, sarim peste Furnica si ne indreptam spre Piatra Arsa. Singurul stimulent, pentru mine cel putin, sunt papanasii. Cei mai buni papanasi din lumea asta se coc la Piatra Arsa. Alfa si omega papanasilor, referinta absoluta. Pe care ii mancam...
 |
| Papanasul... |
La intoarcere ocolim Furnica. Burta trage greu in jos, se facuse seara deja, si dupa cum am afirmat in primul rand... lene mare, dom'le....
Pozele vorbesc singure, zic eu.
 |
| Furnicute spre Furnica |
 |
| De data asta ocolim Furnica |
 |
| Si aproape toata trupa |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu