Bucegi - aripa de vest

Refugiul din saua Strunga

Am profitat de noiembrie asta lung si bland, si am fugit intr-o duminica in Bucegi. Nu numai noi, judecand dupa multimea de biciclisti intalnita pe drum...

Pentru ca trupa era mare, si lenea noastra pe masura, am ales un traseu scurt, dar plin de bucurii vizuale. Am parcat la Padina - drumul de acces e mai bun decat speram, cu ocolirea asfaltata a lacului de la Bolboci, si doar putine zone de drum de pamant. Am vazut si ca s-a amenajat turbaria Laptici, ceva similar cu tinovul Mohos de la Sfanta Ana... Intra la planuri de viitor.

Printre stane

La Padina ne-am debarcat, echipat, si am demarat spre saua Strunga. Pret de vreo ora urcarea, printre stane parasite acum, ca vine iarna. Soare cu nori si vanticel insistent. Dar ajungem repede sus, trecem pe langa refugiul micut din sa si ne repezim sa facem poze pe partea cealalta, spre Crai, pentru ca peisajul e magnific. Se vede hat-departe, lectie de geografie...

Dupa desfatarile vizuale de rigoare, urcam spre Coltii Tapului si continuam plimbarea pe "aripa vestica" si calcaroasa a Bucegilor. Mi se pare total nedrept ca zona asta e atat de putin vizibila in comparatie cu cracul de est al potcoavei. Cu exceptia a doi rataciti in saua Strunga, nu am mai intalnit pe nimeni. Nu ca ma plang... dar pun pariu ca pe la Babele, Omu, Piatra Arsa era manifestatie.

Privelistea minunata din Strunga

Planul initial era sa coboram pe valea Doamnelor, dar cum socoteala de acasa rar se potriveste cu aia din teren, am scurtat pe "nemarcate" pe valea Batranei, pana la intrarea de sus a Horoabei, dupa care am prins drumul de stana care ne-a scos la confluenta cu Doamnele. O coborare lina si placuta, dar cu peisaj.



Am ajuns inapoi la Padina exact cand apunea soarele, ne-am umplut burtile la cabana (in continuare e mancare ieftina si buna), si...inapoi acasa.

Pozele mai jos.