Pe cai - cu Husarii din Slanic Prahova

Imi plac caii inca din copilarie, si , de fapt, cui nu ii plac? (ma rog, or fi cativa, cantitate neglijabila).

Cu Madrugada in pampasul argentinian

Am incercat sa "interactionez" cu ei de fiecare data cand am avut ocazia, la tara sau pe aiurea, cu painica si mere ascunse prin buzunare. Bine, cateodata s-a lasat cu fugareala, adica ei pe mine, cand se prindeau ca s-ar putea sa mai am ceva bun in stoc.... Ba o domnita mai insistenta de la adapostul de caluti Tei-Toboc mi-a lasat o amprenta dentara pe umar cand s-a prins ca i-am dat ultimul mar altuia.

Si i-am si calarit de fiecare data cand am avut ocazia. Adica de destul de putine ori. Prima oara in Argentina, pe un calut mic de munte (Madrugada o chema, o minunatie), doua zile la rand, din motive de entuziasm si peisaj magnific. Dupa aia, pe la noi la Bran si Rasnov, dar foarte intimidata de dimensiunile cailor. La Bran cel putin am urcat pe un frizian superb, dar pe care ma simteam ca la etajul 1. Aveam rau de inaltime.

Lui Saghir ii place sa fie scarpinat

Siii.....anul asta am gasit pe net un voucher pentru doua ore de calarie pe dealuri la Slanic Prahova. Cum oricum ma plictiseam singura weekendul ala, Vladut fiind plecat cu capra taman in Taiwan, m-am gandit ca nu mi-ar prinde rau. Am fost, prin iulie cred. Si alaltaieri m-am intors la ei, cu tot cu Vlad, de bine ce a fost. Si o sa mai merg acolo pentru ca e tare fain, si in mod sigur nu pe voucher, chiar daca mai gasesc, pentru ca lucrurile frumoase trebuie sustinute din plin.

Mircea sta cu fundul...

Locul (sau firma, cum sa-i zic) se numeste Centrul Ecvestru Husar, si este initiativa lui Alexandru Gaftoi, un tip realmente pasionat de ce face. Si-a cumparat 5 caluti  gidran de la o herghelie de stat, pe care i-a convins sa coopereze cu omul pentru plimbari relaxante pe dealurile din jur. Rasa asta - gidran - a fost creata de unguri pentru regimentele de cavalerie, dar despre asta explica Alexandru mai mult si mai bine pe site-ul de mai sus. Toti sunt mandri, roscati si cu nume ca din o mie una de nopti: Saghir, Sheik, Mersuch, Ashcar si Azraf. Plus inca un calut sur -  Mircea, neaos, din popor, dar nu mai putin frumos.

Soareeeeeee

Ce-i mai fain e ca plimbarile sunt pe dealurile din jurul Slanicului, nu in manej. Sunt de lungimi si grade de dificultate diferite, dar toate cu peisaj si locuri de belvedere. Nici nu ai timp sa te plictisesti.

Frumos in Slanic

Partenerul meu din ambele ture a fost Mersuch, cel mai batran si intelept. Asta doar teoretic, ca de fapt se poarta exact la fel de vioi ca si ceilalti, ba chiar din cand in cand mai face si nazuri de adolescent... Vlad a beneficiat de serviciile lui Azraf, cu care s-a inteles foarte bine. De altfel, ei au fost deschizatorii de coloana tot timpul, chestie care am impresia ca-l oftica nespus pe Mersuch al meu, care tot tragea sa o ia in fata. Si cum nu-l lasam, din inclestarea de idei m-a bagat cu coafura intr-un copacel, ca sa-l ascult mai bine data viitoare. Asa o sa fac...

Mersuch in prim plan, in pauza de masa

Lasand gluma, toti caii sunt foarte bine crescuti si rabdatori cu toti cei pe care-i poarta in carca. Mie mi-au trecut toate fricile legate de dimensiunile si forta lor, deloc neglijabila, si cred ca am inceput sa invat ... macar sa ma tin pe ei, ca drumul ce trebuie parcurs pana sa poti spune ca stii sa calaresti cu adevarat e lung. Dar frumos, nu?